Muzica populara din MaramuresMuzica populara din MaramuresMuzica taranilor lautari a jucat un mare rol in dezvoltarea muzicii din zona si a gustului artistic al taranilor maramureseni. Ea prezinta pentru arta culta si pentru compozitori un nesecat izvor de melodicitate care vorbeste direct sufletului oamenilor. La inceputul secolului XX Ion Barlea se afirma ca unul dintre cei mai importanti culegatori de folclor din Maramures, culegerea lui bazindu-se pe adunarea textelor de o mare valoare artistica. Cunoscand textele din culegerea de folclor maramuresan editata in 1908, Tiberiu Brediceanu, valoros etnomuzicolog va veni de la Sibiu in Maramures in anul 1910 din insarcinarea Academiei Romane pentru a inregistra melodii folclorice din zona, ghid fiindu-i folcloristul preot Ion Barlea. In urma acestei cercetari va apare lucrarea "170 melodii populare romanesti din Maramures" . Urmare a publicarii lucrarii de folclor a lui Ion Barlea si apoi a celei culese de Tiberiu Brediceanu, in 1913 va veni in Maramures muzicologul, compozitorul si folcloristul de mare valoare, profesor la Academia de Muzica de la Budapesta, Bela Bartok (nascut la Sinnicolau Mare - Transilvania intre romani banateni), care are o importanta cu totul exceptionala in ansamblul culegerilor din folclorul maramuresan. El are meritul de a fi primul care a incercat si reusit o sinteza a muzicii populare a acestui tinut, dupa cum are si meritul de a fi cules stiintific un material bogat pe care l-a pus in circuitul universal.
Bela Bartok se va reintoarce in Maramures, va sustine la Sighetu Marmatiei un concert la pian si va fi insotit apoi prin satele Maramuresului de Ioan Busitia, care il va ajuta pe Bartok sa cunoasca in mod practic muzica populara romaneasca si sa iubeasca cu pasiune poporul roman. In 1923 publica la Munchen Cantecele poporului roman din Maramures, prin analiza concluzionind ca asemanarea muzicii popoarelor este posibila deoarece popoare diferite produc bunuri asemanatoare in conditii socio-economice si istorice asemanatoare. Concluziile de clasificare sunt:
1.Si muzica populara are dialect muzical
propriu ca si vorbirea dialectala;
2.Valoarea continutului artistic, estetic a folclorului maramuresan
este incontestabila;
3.Interesul strabun de veacuri pentru inedit si autentic, deci
nu mai poate fi vorba de nici o inrudire cu muzica maghiara sau
ucraineana;
4.Inalta tinuta artistica a poporului de pe aceste meleaguri reiese
din folclorul muzical. Materialul referitor la folclorul muzical
din Romania a fost publicat de Bela Bartok in anul 1967 in S.U.A.,
in 5 volume.
Tiberiu Brediceanu in studiile facute asupra folclorului romanesc afirma: "insisi lautarii, compozitorii acestor melodii de joc din Maramures sunt romani adevarati si nu tigani. Acestia traiesc din generatie in generatie intr-un mediu cultural romanesc neinfluentat de nimic, creatia lor muzicala nu poate fi si nici nu este straina. Lautarul taran canta din cetera (vioara), folosind de obicei o maniera specifica (ridicarea scuadraturii cu un ton mai sus decat acordul obisnuit La-si bemol). Nu cunoastem vechimea, dar dupa spusele informatorilor care-si confectioneaza singuri ceterile ajungem inainte de 1700 pentru datarea aparitiei acestui instrument in Maramures. Ceterasul (violonistul) este acompaniat de zongura (chitara cu 2-4 coarde) acordate in cvinta Re-La, intr-un ritm obstinant. Faptul ca doba (toba) joaca un rol foarte important in viata muzicala a popoarelor care se afla pe o anumita treapta de dezvoltare ne face sa credem ca ritmul a jucat si joaca in Maramures de la inceput un rol foarte important in executarea horelor (dansurilor). Deasupra dobelor s-a introdus "tingalaul" (un cinel din cupru sau aluminiu) care, batut contra-timp cu doba da un efect deosebit, nelipsit la muzica de dans".
Alte instrumente muzicale utilizate in Maramures sunt: fluierul ciobAnesc, cu dimensiuni cuprinse intre 30-40 cm. si 70-80 cm.; tilinca, construita din lemn sau metal cu dop sau fara dop si fara gauri pentru degete, inchizand din cand in cand cu degetul aratator al mainii capatul de jos al tevii; buciumul, confectionat din lemn sau trimbita, confectionata din metal cu dimensiuni intre 1,30 si 2 m. folosita special de ciobani pentru semnale si pentru chemarea oilor, dar si pentru cantat melodii specifice oierilor, sau la inmormantari daca defunctul este un tanar sau un fost cioban.
Dintre cei mai autentici si valorosi violonisti populari din Maramures amintim pe:
1. Gheorghe Covaci Cioata din Vadu Izei;
2. Stangau din Borsa;
3. Fratii Petreus din Glod;
4. Fratii Florea din Poienile Izei;
5. Sotii Tudorovici din Rozavlea;
6. Pop din Sapanta.
7. Nicolaie Tudorovici din Rozavlea
Transpuse pe scena sau realizate ca manifestari culturale, obiceiurile devin spectacole, jocuri adevarate care ne bucura, ne ridica prin vigoare, autenticitate, culoare si calitate artistica, deasupra cotidianului si ne dau incredere in virtutiile eterne ale Maramuresului impunind o viziune optimista si senina asupra lumii, trasaturi esentiale oricarui spectacol maramuresan.