Principalele aspecte istorice ale zoneiPrincipalele aspecte istorice ale zoneiMaramuresul este o straveche vatra romaneasca de cultura si civilizatie cu o istorie daltuita in lemn si piatra, in suflet si in verb.
Descoperirile arheologice de la Nanesti, pe Valea Izei, atesta prezenta omeneasca pe aceste locuri din perioada Paleoliticului superior (35.000 - 10.000i.Hr.).
Din Neolitic (6.000 - 2.5000 i.Hr.) marturii arheologice s-au gasit la Sighetu Marmatiei, Costiui, Oncesti, Cornesti si Giulesti.
Epoca bronzului este foarte bogat reprezentata in zona prin descoperirile arheologice din peste 20 localitati: Bogdan Voda, Vadu Izei, Giulesti ...
Toate vestigiile arheologice vin sa ne arate ca populatia existenta pe acest teritoriu este geto-daca prin cultura materiala, similar cu intregul arc carpatic.
Dupa cucerirea Daciei (106 d.Hr.) De catre Imperiul Roman in luptele conduse de Decebal, regele Daciei impotriva lui Traian, imparatul Romei, Maramuresul ramane in zona dacilor liberi, dar aceasta nu inseamna ca locuitorii au ramas izolati de fratii lor din celelalte provincii. Legaturile economice si spirituale atestate prin descoperirile arheologice, toponime, antoponime precum si printr-o serie de elemente etnografice locale confirma pastrarea legaturilor cu fratii de peste munti.
Descoperirile arheologice atesta prezenta legaturilor cu romanii si cu Dacia Romana prin multitudinea monedelor si tezaurelor monetare descoperite la Ieud, Giulesti, Sarasau si in alte locuri.
Perioada secolelor IV-X si pana la aparitia primelor documente scrise in secolele XII-XIII atesta continuarea neintrerupta a vietii si civilizatiei, confirmate si de descoperirile de la Sarasau, Craciunesti si Sighetu Marmatiei.
Primul document scris care se refera la Maramures este diploma emisa la 1199 de Cancelaria regelui ungur Emeric I care, aflat la vanatoare in "Maramures", a fost salvat de la moarte de Comitele Laurentiu, acesta fiind recompensat cu pamant pentru acest fapt.
In secolele XIV - XV creste numarul documentelor care atesta prezenta populatiei romane si a organizarii feudale de tip (Ducat) "Voievodat".
Amintim doar cativa dintre conducatori voievodatului "Tarii Maramuresului" : Codrea, Dragos, Oprea, Bogdan, Iuga, Balc, Sas.
Este de remarcat importanta voievodului maramuresan Bogdan de Cuhea, care la 1359 trece in Moldova insotit de supusii lui din mai multe sate maramuresene iar in urma luptelor cu nobilul de Maramures - Balc, aliat al regelui ungar, este alungat de la Baia, proclamandu-se print independent si declarand Moldova stat de sine statator.
Din aceasta perioada, documentele "Diplomele maramuresene" din secolele XIV - XV publicate la 1900 de Dr. Ioan Mihaly de Apsa, atesta in scris majoritatea localitatilor din Maramures de pe toate vaile Izei, Marei, Cosaului si Tisei. Cuhea (azi Bogdan Voda), Ieud, Birsana, Giulesti, Petrova, Vadu Lupului (azi Vadu Izei), denumirile fiind traduse din romana in maghiara in documentele de cancelarie de dupa 1600.
In aceasta perioada un rol important au ocupat localitatile: Cuhea, Sighet, Giulesti, care au fost resedinte voievodale sau cnezate.
Se mai gasesc urmele bisericii voievodale de piatra de la Cuhea si Giulesti; Sighetu Marmatiei are si azi o biserica de piatra din secolul XIII, cea mai impunatoare constructie in stil romanic tarziu, apoi transformata si devenind biserica reformata, servind si astazi acest cult.
Bisericile de la Ieud (sec. XVII) si Birsana (1720), constructii din lemn, dainuie si azi constituind de-a lungul timpului un leagan de spiritualitate si cultura romaneasca alaturi de manastirea Peri (1391), locul unde s-au tradus primele texte religioase in limba romana.
Secolul al XV-lea este cunoscut si pentru marea amploare luata de exploatarile forestiere si de sare, fiind adusi colonisti unguri si germani la aceste exploatatii.
Secolul al XVI-lea, prin exacerbarea relatiilor feudale, numarul taranilor fara pamant/iobagii creste, viata devenind tot mai grea. Apar revoltele, rascoalele, culminand cu razboiul taranesc condus de Gheorghe Doja in 1514, la care au participat si majoritatea nobililor maramureseni.
La 1538 Maramuresul este anexat Transilvaniei, patrunde calvinismul aducand dupa sine o politica de maghiarizare a populatiei prin cele mai diverse mijloace.
La 1601 Mihai Viteazul, Domnul Tarii Romanesti reuseste pentru scurt timp sa uneasca cele trei Principate: Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca, implinind visul de veacuri al tuturor romanilor.
Infrangerea Ungariei in batalia de la Mohacs (1526) aduce 150 de ani de stapanire turceasca asupra Ungariei si a Transilvaniei, cu o mare influenta asupra dezvoltarii acestei regiuni.
La 1700, pentru salvarea natiunii romane din Transilvania, in urma presiunilor facute asupra ierarhilor bisericii si din cauza distrugerii a peste 1000 biserici ortodoxe romane, mai marii bisericii hotarasc trecerea bisericii ortodoxe in jurisdictia bisericii catolice (a Papei de la Roma), constituind Biserica greco-catolica (unita cu Roma).
Secolul al XVIII-lea este framantat de rascoale dintre care amintim: cea condusa de Racoti la care a participat haiducul maramuresan Pintea Viteazul. Cea mai rasunatoare din acest secol a fost rascoala de la 1784 condusa de Horia, Closca si Crisan, acestia devenind martiri ai neamului romanesc prin executarea pedepsei cu moartea (au fost trasi pe roata) la Alba Iulia.
Amplul val revolutionar care a cuprins intreaga Europa in preajma anului 1848 se extinde si in Imperiul Habsburgic, maramuresenii se implica si ei in miscarea revolutionara din Transilvania care culmineaza cu Marea Adunare Populara de la Blaj.
Maramuresenii de pe vaile Izei si Viseului nu recunosc autoritatile austro-ungare si nici alipirea fortata a Transilvaniei la Ungaria.
In 24 ianuarie 1859 Principatele Moldovei si Tarii Romanesti se unesc constituind la 1862 Statul Roman cu capitala la Bucuresti.
Dupa 1860 in Maramures, prin aparitia la conducere a unor patrioti si invatati, se duce o ampla activitate de culturalizare si introducere a grafiei latine, aparand noi scoli comunale si satesti in limba romana, a scolii normale de invatatori "Preparandia" la Sighetu Marmatiei, de o importanta covarsitoare pentru viitorul Maramuresului.
Se infiinteaza in 1860 "Asociatiei pentru Cultura Poporului Roman" din Maramures si Societatea de lectura a romanilor din Maramures "Dragosiana" functionand in cadrul ASTRA.
Maramuresenii au contribuit cu bunuri, bani si participare efectiva la razboiul de independenta al Romaniei din 1876 - 1877, cpt. Titus Dunca fiind decorat cu medalia "Steaua Romaniei" iar Filip Mihalca cu medalia "Virtutea Militara". Astfel, dupa trei secole de dominare turceasca, Romania devine un stat suveran si independent.
Primul razboi mondial gaseste Maramuresul in componenta Austro-Ungariei iar sfarsitul razboiului va aduce mult asteptata clipa a Marii Uniri la 1 decembrie 1918 a Transilvaniei, Bucovinei si Basarabiei cu Romania, prin vointa poporului.
Pentru Maramures unirea a dus si la pierderea unei parti importante din teritoriul sau prin fixarea granitelor pe raul Tisa, ceea ce va influenta puternic dezvoltarea regiunii si a capitalei sale, Sighetu-Marmatiei.
Al II-lea razboi mondial, 1939-1945, aduce noi necazuri pentru maramureseni prin "Dictatul de la Viena" prin care Transilvania de nord si Maramuresul sunt incorporate Ungariei, urmand ample deportari, executii, introducerea unicei limbi maghiare in administratie, la care se adauga si cel mai elocvent eveniment, uciderea a 31 tarani de la Moisei si incendierea caselor de catre trupele de ocupatie hortysto-ungare.
La finele razboiului Maramuresul revine la Romania. Prezenta trupelor ruse pe teritoriul Romaniei va influenta alegerile parlamentare din Romania falsificandu-le si aducand la putere Partidul Comunist care imediat va recurge la distrugerea adversarilor politici prin falsuri judiciare, intemnitari si executii.
Inchisoarea de la Sighetu Marmatiei a fost cunoscuta ca temnita cea mai grea, "Inchisoarea ministrilor", aici fiind exterminate personalitatile de elita ale intelectualitatii romanesti.
1947-Alungarea
regelui Mihai I al Romaniei si instaurarea republicii.
1948-Nationalizarea principalelor mijloace de productie.
1949-Inceperea colectivizarii agriculturii care se va termina
in 1962.
1989-Revolutia romana va face posibila revenirea Romaniei
in randul tarilor democrate ale lumii.