Obiceiuri familiale

Maramuresanul pastreaza inca o buna parte din obiceiurile legate de principalele momente din viata: nasterea, casatoria si inmormantarea. In general obiceiurile din cadrul familiei se impun intr-o succesiune logica, ele marcind fiecare eveniment din viata individuala. Principiul fundamental care structureaza acest obicei este acela conform caruia in momentele esentiale ale vietii sale, individul suporta o trecere de la o stare la o alta stare, de la o existenta prezenta la o existenta noua, care implica alta forma de viata, un alt sistem de relatii sociale, un alt mod de comportament. Aceste modificari comportamentale le numim "Rituri de trecere".

Obiceiurile de nastere

Marcheaza principalele momente din viata omului intelegind prin aceasta trecerea din lumea necunoscuta in lumea alba, cunoscuta. Pentru realizarea purificarii si integrarii, copilul trebuie mai intai despartit de mediul sau anterior, acest mediu nefiind altul decat mama, si de aceea in primele zile atat mama cat si copilul vor fi incredintate unei alte persoane (moasa) care va oficia si ritualul de separare: sectionarea cordonului ombilical, prima baie rituala, infasarea, chiar si ritul de dare a numelui, in cazuri speciale - daca viata copilului este in primejdie. In Maramures, in conditii normale ritul darii numelui se oficiaza odata cu botezul, astfel copilul fiind agreat in societatea crestina si familiala. Copilul era dus la botez de nasa si "moasa", apoi se intorceau acasa unde avea loc sarbatoarea ("botejunea"), unde participa cei apropiati familiei, se canta, se serveste mancare si bautura facindu-se urari de sanatate, fericire. in viata traditionala, moasa satului si mositul era o functie, o cinste obsteasca, nu o profesie in sensul de azi (asistenta medicala) si nu se remunera cu bani sau produse. Totusi, odata pe an, intr-o zi stabilita, femeile care au beneficiat de serviciile moasei devin "nepoate" si vin sa o sarbatoreasca pe moasa la ea acasa. Aceasta era "adunarea nepoatelor". Incepind cu un ritual simbolic de cinstire se rosteau cuvinte de lauda si se canta in onoarea moasei. Participau numai femei, barbatii venind sa-si ia sotiile numai la miezul noptii pentru a le duce acasa.

Obiceiurile de nunta

Al doilea moment important in viata omului este casatoria. Astazi in formele populare traditionale, casatoria se realizeaza prin manifestari complexe in care se imbina elemente cu caracter economic, juridic, ritual si folcloric, pentru a forma un mare spectacol popular, o importanta manifestare artistica a satului. Intemeierea unei familii noi este firesc sa se bucure de atentia intregii comunitati rurale deoarece toti membrii comunitatii participa la ea in mod direct sau indirect, pasiv sau activ. Cele trei momente importante ale ceremonialului de nunta sunt: logodna (credinta), cununia si nunta propriu-zisa. Logodna se face la mireasa, intr-un cerc restrans al familiei si doar cu cei apropiati familiei. Cununia are loc la inceputul nuntii propriu-zise: cei doi miri, fiecare in familia sa se pregateste pentru cununie, mireasa cu prietenele sale, mirele cu prietenii sai, cantindu-se cantece specifice momentului. Mirele cu feciorii vor dansa un dans special al steagului. Cele doua grupuri de nuntasi merg la biserica pentru cununia religioasa in grupuri separate. Dupa cununia ce se efectueaza in interiorul bisericii de catre preot, mirii ies impreuna afara, cele doua grupuri urmind sa constituie un singur grup. Pe tot parcursul nuntii taraful folcloric canta melodii adecvate fiecarui moment. Nunta propriu-zisa o consideram dupa cununia religioasa cand intregul alai de nunta se deplaseaza la locul unde se va desfasura masa festiva. Pe fond muzical, se servesc mai multe sortimente de mancaruri si bauturi, dupa care incepe dansul pentru tineri si batrani deopotriva. La finele nuntii, nuntasii cu taraful folcloric conduc tinerii casatoriti pana la casa in care vor locui.

Obiceiuri de inmormantare

In zona etnografica Maramures, ca in general la romani, obiceiul de inmormantare s-a dovedit cel mai conservator. Intalnim si aici cele trei etape principale proprii oricarui ceremonial de trecere, despartirea de cei vii, pregatirea trecerii de la cele lumesti si integrarea in lumea mortilor; restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui disparut. Pentru usurarea mortii si impacarea cu sine, muribundul isi cere iertare de la cei din familie, de la vecini si prieteni. Ultimele dorinte ale celor morti trebuie indeplinite atat din respect cat si din teama de urmari nefaste. Mortul este spalat, schimbat cu haine curate de sarbatoare, ramanind in casa trei zile. Pana in ziua inmormantarii, zilele si serile sunt de pregatire pentru ultimul drum, pregatind o masa de pomenire si discutindu-se intamplari din viata raposatului. La inmormantare participa intreaga comunitate, diacul canta versul - un poem in versuri in care sunt relatate principalele momente din viata raposatului. Dupa insotirea pana la groapa de o mare parte din comunitatea satului (pe ultimul drum), participantii se intorc la casa decedatului pentru a servi o masa in memoria celui disparut.

Un caz aparte il constituie ritualul inmormantarii unui tanar (a unei tinere) necasatorit(e), pentru care acest ceremonial se va transforma intr-o "nunta", obicei care combina elemente de inmormantare cu cele de nunta. La intoarcerea de la groapa, ceremonialul de nunta se desfasoara normal cu tot specificul: muzica, joc, voie buna, asa cum si-ar fi dorit sa-si serbeze nunta si defunctul.

Intoarce la: Despre Maramures si Vadu Izei